Criza-faza pregatitoare!!

Ma straduiesc de cateva zile sa abordez cat de concis pot,subiectul cel mai la moda al existentei noastre in perioada asta..Respectiv crizutele zilnice(sau nu,dar in general da..) ale copilului de peste un an!
Trebuie sa recunosc ca fi'miu nu a fost niciodata un "ingeras",un copil calm si cuminte care sa-si respecte varsta si sa se multumeasca ,fie si pentru un timp scurt,cu lucrurile specifice ,insa cand vine vorba de motive de plans si frustrare ..,le-a luat pe toate la rand.Ca la carte...
5 luni de zile au fost colicile..apoi au inceput dintii,pe care i-am "suferit" ,rand pe rand,cu totii..,intre timp au aparut frustrarile de diverse tipuri..in general cauzate de faptul ca,desi fizic era destul de dezvoltat incat sa se poata angaja in anumite activitati,psiho-motor nu facea fata si era extrem de nemultumit!
Cumva au trecut si trec si astea ,insa doar ca sa faca loc unor noi si extrem de "interesante", manifestari!
De care ma bucur nespus!
Imi plac la nebunie urletele si tipetele care rasuna imediat ce indraznesti sa nu faci asa cum spune micutul terorist...
Iubesc felul in care se tranteste in genunchi in momentul in care nu vrea sa mearga in directia in care tu,lipsita de imaginatie,te-ai orientat.
Si ador ritmul frenetic al batailor din piciorusele lui bine antrenate ,in timp ce incerci sa-l culegi de pe jos,evident dupa ce a sters praful/namolul de pe aleea din parc sau gresia din magazine...
Le apreciez pe toate ...si separat,dar mai ales impreuna...si fi'miu ma bucura tot mai des!!Yey!
Lasand gluma la o parte ,am luat ,vrand nevrand ,lucrurile in serios si m-am apucat sa recitesc anumite carti cu sfaturi de crestere a copiiilor ,diverse articole,am cerut sfaturi si pareri..cam tot ce mi-a trecut prin cap ca m-ar putea ajuta sa gestionez mai bine situatia.
Unele lucruri le stiam,cu multe sunt si am fost mereu de acord,iar altele..si mai multe ,nu consider ca sunt potrivite pentru copilul meu..
Teoretic stiu ca totul se raporteaza la mine si la cata rabdare am eu sa ma pot manifesta calm si impaciuitor fata de el.Insa practica e mult mai grea...Cat de calma sa fii cand trebuie sa te imparti in 100 de directii diferite ca sa poti pregati totul in asa fel incat copilul sa fie mancat ,schimbat,imbracat ,odihnit si scos afara,in timp ce,evident,el e nemultumit de ritmul in care te misti sau de atentia pe care o primeste in timpul asta?!..
Explicatia e clara intr-adevar..se plictiseste si e normal...vrea atentie,vrea actiune..si cere .Problema insa ,apare cand tu trebuie sa pregatesti totul singura si sa mai fi si cu zambetul pe buze..
Cine spune ca e usor ..ca trebuie doar sa te organizezi un pic...vorbeste prostii..
Eu sunt extrem de organizata...un pic fixista chiar si tot abia reusesc sa fac fata (plina de nervi si transpirata toata)activitatilor de dupa-amiza de exemplu,pana iesim in parc.
Si cu toate astea ma lupt sa ii vorbesc calm...chiar daca el in timpul asta imi scuipa mancarea pe care pana mai ieri o adora,sau se lupta sa-mi ia lingurita (a doua ,ca pe prima i-o las de obicei) ca s-o poata arunca pe jos,sau isi freaca mainile pline de mancare pe fata ,par ,haine si apoi tipa ca'l deranjeaza orezul din ochisor...
Ma lupt sa nu-l apuc de-o aripa si sa-l tarasc dupa mine,cand el se opreste in mijlocul parcului si se hotaraste ca tricicleta trebuie sa mearga prin iarba ,in lac si cand,oricat de frumos ii explic,el se arunca in genunchi si se intinde pe jos ,tarandu-se ,of course ,tot in directia dorita...
Ma lupt sa nu-l degajez ,lipindu-l de perete,cand el urla 40 de minute de nervi ca nu il las sa tina toboganul in brate si sa-l care in magazinul de portelanuri...
Ma lupt in general mult,,,sii pana acum mi-a reusit...insa este atat de obositor!!!
Stau si-i urmaresc manifestarile,analizez cu atentie posibilele cauze de stres din mediul in care traieste,ii urmaresc atent interesele si traduc cat pot de mult "vorbele" si 'cerintele " lui tocmai ca sa-i vin in intampinare...insa tot nu e suficient!..
Si atunci ,ca sa nu simt ca am ajuns la capatul rabdarii..(nu de alta ,dar sunt sigura ca vin timpuri si mai grele),am ajuns sa vad partea plina a paharului si in general...incerc sa ma amuz cat mai mult!
Care e partea plina a paharului probabil ca se intreaba multi in situatia mea...Eu zic ca e evident...
Urmeaza varsta "teribila" de 2 ani....
La cum stau lucrurile acum,cat mai teribila poate sa fie?...Ok,poate sa refuze mai multe si mai constient,poate sa bata mai tare din picioare si sa se tavaleasca mai mult...Insa si eu pot deja sa-l ignor mai mult... Sunt deja calita... il las fara vreun stres sa se tavaleasca,il ridic din zonele "de risc"in general imuna la racnetele de protest,ii vorbesc din ce in ce mai incet si mai raspicat in timp ce el tipa si loveste usa furios ca cineva a plecat si ca el nu iese afara chiar in secunda aia.. si dezvolt din ce in ce mai multe puncte de interes pe care sa le pot folosi la nevoie ca distractii......
Problema este insa...eu unde descarc tot ce acumulez?
Cum fac sa gasesc o supapa care sa imi mai calmeze presiunea ,fara sa vars eu tot in capul lui Mihai si fara sa ma duca intr-o vacanta prelungita la Balaceanca?
Aici mai am de cautat:))
Si ca tot veni vorba,Micky la 1 an si 4 luni are 15 kg 400 si tot vreo 93 cm!

Baba Dochia si blogul...

Nu am avut niciodata o problema cu trecerea timpului,dimpotriva...mereu mi-am dorit sa fiu "mai mare",poate si pentru ca mereu am fost mai matura,mai dezvoltata ,mai inalta,..mai altfel decat cei de varsta mea si mi-era imposibil sa ma regasesc,sa ma integrez!
Am avut alte preocupari,alte interese,alte trairi,alti prieteni,evident mai in varsta ,...
si cu o mica exceptie (pe la 20 de ani),nu m-am simtit niciodata depasita de trend,de "valul nou" sau de evenimente.Nu m-am simtit decat rar frustrata de trecerea anilor si in general,frustrarea venea din cu totul altceva decat din faptul ca imbatranesc..
Pana azi..
Nu,nu o sa incep acum sa ma plang de riduri,fire de par alb sau oboseala in oase .De fapt nu o sa ma plang deloc,pentru ca nu am de ce ..Numai ca vreau sa scriu despre clipa in care m-am rupt constient de "tineretul cu viata tumultoasa".Ca sa tin minte cred!
Astazi am citit primul "blog de curva"Pentru neinitiati,nu,nu glumesc!!!.
Spre rusinea mea,abia astazi am descoperit trendul si sincer nu am avut rabdare sa aprofundez,..am citit cateva randuri din cateva postari si am obosit!
Ca sa fiu sincera,blogul despre care vorbesc era scris f misto...m-a fascinat si impresionat asta,se vroia a fi o traire virtuala a realitatii unei "curve triste" si era chiar entertaining..."Tipa" parea desteapta si interesanta...Totul ok...Pana la un punct!
Nu am nici un motiv sa imi dau cu parerea despre cat de real este sau nu,despre cat de normal este sau nu...pana la urma avem dreptul la orice.Inclusiv sa facem greseli...Si "greseala " inseamna altceva pentru fiecare dintre noi...
O sa ma refer strict la ceea ce m-a socat pe mine..Si anume faptul ca exista oameni care au pareri clare referitoare la viata unui anonim ,povestita pe net.Au si cer explicatii,au si cer rezultate...
Si toate astea legate de iubiri neimpartasite,telefoane dupa miezul noptii, depresii, petreceri, betii ,cluburi si sex...Sex ca sport,sex ca meserie,sex ca moneda de schimb pentru a-ti alina dorul...
In momentul in care am citit postari de genul asta si comentarii garla pe subiect,m-am simtit BATRANA!!!...tare tare tare batrana..
Si asta nu pentru ca nu pot intelege ce se simte,ce se gandeste in asemenea clipe,ci tocmai pentru ca pot(cu unele exceptii)!Multe dintre astea le traim cu totii..
Singura mare diferenta este faptul ca ma plictiseste treaba asta acum...Am depasit,fara doar si poate,momentul discutiilor interminabile despre barbati ,despre relatii imposibile ..Si in mod cert nu mai am energia sau resursele de a-mi mentine sufletul intr-o nefericire controlata...
Numai gandul la club ma plictiseste....De fapt ideea de a imi petrece cele cateva ore de dupa ce a adormit fi;miu ,intr-un loc aglomerat ,plin de fum ,de fite si alcool imi repugna cu totul..Acum prefer un film bun,un serial interesant ,in compania singurului barbat capabil sa inteleaga si sa pretuiasca cu adevarat ,valoarea acelor mult prea putine ore de "libertate".
Numai amintirea orelor de discutii cu prietenele mele ,in care incercam sa interpretam semnele ascunse din spatele mesajelor diversilor "el" ai momentului respectiv,ma amuza copios!
Cuvintele de genul"suflet pereche","te voi iubi mereu","mor fara tine","esti tot ce mi-am dorit de la viata",etc...imi provoaca cel mult un ridicat de spranceana ,..in nici un caz nu ma stimuleaza sa le comentez.
Si acum imi plac dulcegariile ,nu as putea sa neg asta,dar am invatat ca sunt doar atat..niste mici prajiturele care ingrasa orgoliul,dar nu prea fac parte dintr-un meniu sanatos ,pe termen lung!
Si apoi sa iau de buna o tipa care vorbeste despre cum se indragostesc TOTI barbatii de ea si o vor de sotie,..barbati care,evident,sunt clienti..insurati sau cuplati..mai tineri sau mai batrani...
Come the f**k on!...macar unu si tot mai scapa!
In fine,iar ma abat de la subiect,dar asta pentru ca ,in toti anii astia care au trecut,am trait destul incat sa nu mai inghit asemenea lucruri si mi se pare o gluma de prost gust ,in cel mai serios mod!
Acum vad altfel discutiile pe care le aveam cu mama sau alte prietene trecute de prima tinerete...Acum inteleg!...In concluzie ,sunt batrana si eu:))!
Totusi tragic este ca sunt atat de multi oameni care au timp sa urmareasca asa ceva si care chiar se implica in "desfasurarea actiunii".Ma intreb oare,nu mai bine traiesti tu cu adevarat,decat sa te uiti la altii?
Recunosc ca eu am avut o viata chiar plina pentru varsta mea,cu multe ...foarte multe experiente incredibile si destule parti nasoale...,recunosc ca mi-am satisfacut si explorat mare parte din curiozitati sau interese,fara sa-mi pese de cei din jur si de parerea lor.Am cunoscut oameni interesanti,unii fascinanti,altii dezamagitori..,dar am facut-o EU!Nu mi-a povestit altcineva ,in timp ce eu stateam pe tusa !Dar asta s-a intamplat la momentul potrivit si ma bucur enorm ca a fost asa!
Sa ajung la 30 de ani si singura mea preocupare sa fie acceasi ca la 17 ...A big,hugeeeeee fu**ing NO-NO!!!
Si sper din suflet sa fiu in stare sa ii explic fiului meu de ce vorba asta romaneasca ,"fiecare lucru la timpul lui" merita luata in seama!Si la fel sper sa stie sa-si aleaga ,la momentul potrivit,o femeie care sa simta la fel!
E clar...m-am babit!...dar uite ca ma doare-n cot!...n-am chef de asa tinerete!"Pe vremea mea" nu era asa mare smecherie sa fii "curva" ,sa fii "depresiva" si multe altele..
Si sper sa nu tina mult trendul....ca e pacat,..."maica"=))

..back to basics!

Ca sa nu ratez cumva esentialul,si pentru ca oricum suntem in continua miscare si agitatie...o sa comentez mai putin evolutia maimutei din ultimul timp si o sa las pozele sa vorbeasca de la sine.
Pana la urma ,nu s-o spune degeaba ca a picture is worth a thousand words ,nu?

...si de la capat!

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea.

05.05

In mai s-a petrecut un eveniment extrem de important pentru noi...Eu si Micky ne-am aniversat barbatul mult iubit si taticul mult bumbacit in somn cu picioarele!
Tot ce am de spus este ca ii multumim pentru tot ce face ca sa ne fie noua bine,pentru ca rabda toanele noastre si pentru ca mereu se straduieste sa fie si mai bine!
La multi ani !

Despre femeie si mama

Incerc sa reiau esentialul evenimentelor ,insa viata trece prin noi atat de repede,indiferent daca tu apuci sa constientizezi sau nu ,incat,atunci cand privesti in urma,ai senzatia ca urmaresti un film cu atat de multe planuri ,incat te pierzi in detalii...
Viata ni se intampla pur si simplu si ,lately,am inceput sa simt tot mai puternic nevoia de a regasi si femeia din mine.
Sunt vanitoasa,recunosc si am fost mereu...soarta m-a rasfatat de multe ori si am prins gustul complimentelor si flirturilor nevinovate cu propria persoana,menite doar sa creasca moralul in zilele proaste,incat acum se pare ca aceasta "dependenta" de a ma simti bine in pielea mea,a revenit coplesitoare si insistenta.
Asa ca m-am apucat de dieta,de shopping si hranit sufletul relatiei cu barbatul meu!
Total separat de relatia noastra ca parinti de maimuta...sau cel putin ,cat de separat "se poate"...
Nu intotdeauna lucrurile merg simplu,nu mereu ies bine,dar principiul dupa care ma ghidez eu in viata si la care nu am renuntat niciodata ,indiferent de ce s-a intamplat a fost si ramane"mai bine sa-mi para rau ca am facut ceva,decat sa traiesc cu regretul ca nu am facut"!
Asa ca mereu incerc,mereu insist si daca nu merge din prima ,poate din a doua sau a treia sau a zecea:))...Am noroc sa gasesc mereu surse noi de inspiratie si oameni speciali care fie sunt alaturi de mine,fie imi ofera un exemplu concret ,de multe ori fara sa fie constienti de asta!Si le multumesc!
Mereu mi-am dorit ca fiul meu sa aibe o mama tanara si frumoasa,deschisa la minte si mai ales impacata cu ea!Cred ca e cel mai frumos cadou pe care ti-l poti face tie insati si de care se bucura cu adevarat toti cei apropiati!De multe ori ,cei ce te iubesc te accepta asa cum esti,dar daca tu nu poti sa faci asta,nimic nu este suficient de bun.Si atunci toata lumea pierde..
Asa ca am ales ca fiul meu sa nu imi suporte vreodata frustrarile si ma straduiesc sa lupt ca sa ma impac cu mine!
Am slabit ,cu suisuri si coborasuri ,destul de mult,si hainele isi au rostul si vin parca altfel acum. Si am alt "curaj" sa petrec timp si emotii alaturi de M.Si e bine!
Mai e mult pana sa ajung la ceea ce imi doresc ,insa ,pana si faptul ca fac ceva in aceasta directie,imi da aripi si ma face sa cred ca o femeie fericita nu poate fi doar mama,sau doar sotie/iubita sau doar de cariera..Echilibrul si-l stabileste fiecare in functie de nevoi si personalitate ,dar eu una am nevoie sa fiu mai mult decat doar mama.Inteleg asta si muncesc pentru asta!Si e bine..
Si Micky simte ...se bucura de fiecare zambet al meu si zambeste mult la randul lui!Poate ca nu-l intereseaza ce masura poarta la haine mama lui,dar cu siguranta se bucura mai mult de o mama cu un alt tonus.Si fizic si psihic!

Dezmotarea!

Ne-am gandit mult ce varianta sa alegem ca sa putem sarbatori si ne-am hotarat sa ne petrecem in familie,cat mai intim si simplu,cu cat mai putina agitatie pentru sarbatorit!
Binenteles ca numai simplu nu a fost,pentru ca berbecutul meu cel incapatanat a tinut sa-si impuna punctul de vedere si s-a hotarat ,pentru prima data ,sa nu doarma deloc la pranz,asa ca dupa ce toata dimineata am alergat dupa torturi si ultimele detalii,pe seara ,cand trebuia sa ne adunam,maimuta era destul de maraita si evident,obosita!
Am ales restaurantul Excalibur,torturi de la Casa Klauss si H.J. si pot spune ca au fost alegeri f bune.Ne-a placut atmosfera ,ne-au placut oamenii cu care am petrecut si m-am bucurat ca Micky sa-si mai intalneasca si el nasii,cu care ,din pacate,nu prea avem ocazia sa ne vedem...


A fost greu faptul ca nu am apucat sa stau un minut intreg jos...El vroia sa se plimbe,..cu mine,asa ca ne-am plimbat,l-am dezmotat,..iar ne-am mai plmbat,...a ales de pe tava si iar,...ne-am plimbat!

I-a placut atentia si i-a placut tava cu "bunatati",principala atractie fiind invariabil Mingea!!!
A ales apoi diapazonul,dar nu simplu ci cu stetoscopul si papionul de stripper agatate de el.
Urmatoarea alegere au fost banii,carora nu le-a mai dat drumu:))..
Ce-o spune asta despre viitorul lui ,nu vreau sa ma gandesc =))...dar ii doresc sa fie sanatos si sa ii dea Dzeu un pic de minte si un strop de noroc..ca restul se rezolva!
Incredibil dar adevarat,am copil mare deja!!!!!
La 1 an,Micky are: 90 cm si 13,100 kg!...minge,diapazon si bani... si cel mai important,...multi oameni care il iubesc enorm!
Am un baiat bogat si norocos!!

Rezumat!

Primele luni ale anului au trecut chiar repede,cu o maimuta dornica sa exploreze din ce in ce mai mult,cu din ce in ce mai multa epuizare fizica si psihica ptr noi ,dar si cu o schimbare majora in viata noastra!
In sfarsit m-am indurat sa accept pe cineva langa noi si sa-mi acord sansa de a respira un pic.
Dna Lili a intrat in viata noastra prin martie-aprilie iar Micky,absolut socant,a acceptat-o din prima.M-am uitat mult si am studiat cum decurgeau ostilitatile si am fost incantata de cat de deschis si maleabil poate fi copilul meu,de cat de sociabil este si cat de mult ii place sa se joace,atata timp cat nu i se impune ceva..
M-am bucurat enorm ca mi s-au confirmat convingerile si am fost extrem de mandra ca am avut incredere in maimuta mea si nu l-am fortat niciodata sa stea fara mine,cand el clar nu vroia asta si nici nu l-am lasat sa planga "ca sa nu se rasfete".Atunci cand a simtit el ca nu are nevoie de mine ,a acceptat pe altcineva si asa a inceput o noua etapa!
Usor usor au aparut schimbarile...care m-au bucurat extrem...am putut pleca de acasa,..intai o ora ..apoi mai multe..,a inceput sa se bucure de iesitul afara,s-a lasat induplecat sa incerce un leagan,joaca in nisip,(chiar daca la primul contact cu nisipul ,a ridicat mana absolut scarbit si dezgustat ca o printesa care si-a murdarit condurii de matase)...,a descoperit ceilalti copii si fascinatia imensa pentru roti...Apoi a acceptat sa il si culce bona,ceea ce e un miracol si asa mi-am castigat si eu cateva ore de libertate,macar o data pe saptamana!
Si ma bucur din muuuulte motive!
Maimuta mea se schimba,creste(continuu),invata,evolueaza si devine tot mai independent!Cu 2 sapt inainte de ziua lui ,a facut primii pasi.And he liked it:))
LA 9 luni,Micky avea: 81 cm si 12 kg
La 10 luni,Micky avea: 85cm si 12,100 kg
La 11 luni,Micky avea: 88cm si 12,600kg

...and...We'r back!

Am tras chiulul nepermis de mult si am trait mult timp cu impresia ca nici nu o sa mai scriu aici vreodata..Motivul....mereu acelasi dar ,mai nou,sub multe forme noi,interesante,in continua schimbare...:Maimuta!!!
O maimuta muuult mai mare fata de ultimele poze postate,cu trairi mult mai intense si cu multe si ,trebuie sa recunosc,dragute uneori,fite si figuri de rasfatat!
Dar o sa le iau pe rand ,pe cat de scurt posibil !

Bite me!

Parca-parca lucrurile incep sa se mai linisteasca....sau cel putin incep eu sa le inteleg mai bine....
Crizele,urletele si nesfarsitele maraieli au o explicatie si anume 4 dinti care s-au hotarat sa sparga aproape in acelasi timp...Si cu greu durerea ii e alinata piticului..Si nervii...si frustrarea...
Nurofenul alternat cu Panadol isi fac inca efectul,dar sunt extrem de reticenta la ideea de a-l tine prea mult pe medicamente...Gelurile de dinti sunt apa de ploaie deja ,asa ca am luat homeopatele la rand in speranta ca ceva va functiona...
Si iar am strans din dinti ,realizand ca traiesc in Romania si ca aici totul ajunge cu cel putin 10 ani mai tarziu ...Am strans din dinti ,dar am multumit pentru internet si carduri bancare:)),pentru prieteni care pleaca in strainatate si pentru miresici:))
Un prieten ne-a adus din Franta Camilia de la Boiron si sunt extrem de fericita!Chiar functioneaza!
Avem Osanitul din Germania asupra caruia nu m-am hotarat inca,dar care mi se pare in mod cert mai putin comod de folosit!
"Strangem din dinti",so to say,si mergem mai departe!

Calendar

Coperta:


Ianuarie:
Februarie:
Martie:

Aprilie:
Mai:

Iunie:
Iulie:
August:
Septembrie:
Octombrie:
Noiembrie:Decembrie:

Start...2011!

31 decembrie 2010...am stat sa ma gandesc la tot ce a mi-adus anul asta in viata..si parca nu-mi vine sa cred ...Anul asta am invatat niste lectii incredibile...De anul asta sunt mama si nimic nu se compara cu asta...Nici nu stiu cand a trecut 2010...Maimuta are deja 8 luni jumatate ...Nici asta nu-mi vine sa cred..
Daca as sta (sau daca m-ar lasa sa stau) sa iau fiecare experienta pe rand,probabil m-as simti coplesita,dar noroc cu teroristul meu mic...nu apuc sa devin nostalgica prea mult...Asa imi da un racnet de ma scoate si din mama butoiului...
Deci am trecut la lucruri "serioase"...A se citi papa ,caca,nani ...toate la program cu mici intreruperi ptr maraieli si schimonoseli....
La 20 maimuta e la nani...Speram sa fie cooperant la 12....
Noi ne chinuim cu o baie,cu pregatit de party....Fingers crossed!...
Ei bine....ESEC total!
Dupa ce m-am machiat pe sestache pe holul camerei,cu o lumina chioara si amarata,mai mult din instinct,ca pe vremea cand ma machiam pe drumul de la scoala in cate o oglinda de masina cu prietenele mele...,dupa ce m-am imbracat pe nimerite si tot pe infundate...,dupa ce m-am chinuit sa-mi pregatesc baietii ,am ajuns la hotel la party....La 23 :50...in sala ,la concert...Se dansa,se manca...noi urlam...Asa ca am iesit...

La masa nu ne-am putut aseza ca...urlam...deci iar am iesit...Pe hol se linistise..pana la 12 noaptea ,cand de la artificii si de la bucuria oamenilor,..a.....urlat!!!
Neconsolat si de neoprit...Asa ca am urcat la masa ...,am ciocnit un pahar de sampanie si...am plecat frumos spre camera....Pa-pa 2010!..cu un racnet de adio..
Si bun venit 2011...tot cu un racnet ...de somn,de nervi,...de inceput!
La multi ani si noapte buna!!!!!