Acasa pentru prima data

Cu cele mai mari emotii ,nerabdatori si tematori ne-am inceput noua viata...Little did we know...Cred ca Chilli si Besty sunt in "in denial" inca si au fost de la prima vedere:))..

Nasterea....

Am citit multe din povestile "miresicilor" mele dragi...cu emotie,cu teama,cu entuziasm,razand sau plangand si de mii de ori m-am intrebat daca eu voi fi vreodata capabila de asemenea trairi ,sentimente...
Nu am avut dubii in privinta nasterii in sine.Stiam,citisem si simteam ca va fi greu .A fost...oricat de mult m-am pregatit,insa senzatiile si emotiile au capatat alta dimensiune...
Dupa o sarcina greuta as spune,cu voma pana in ultima zi ,dupa multe temeri si multe semne de intrebare,a venit si ziua la care ma gandisem atat de mult...
Am ajuns la spital curios de optimista si entuziasmata,razand de cat de mult ma regaseam in cuvintele miresicilor proaspat devenite mamici.
Aveam si eu si M cate un ranjet incremenit pe fata,el imi tot repeta ca va fi totul bine,ca nu permite el sa ni se intample ceva rau,dar amandoi aveam pampersul plin(ca sa ma pastrez in tema).
La spital lume..nervi..eu toata o buna dispozitie cautam unde sa-mi fac internarea,printre tot felul de oameni ,ba disperati ,ba nervosi ...M-am internat,am facut "rost" de o camasa noua din provizia "speciala" a infirmierei si m-au trimis frumusel in sala de travaliu...Eu toata un par creponat,machiata si parfumata,cu geanta pe brat"pitipoanca style" zambeam si mustaceam cu toata lumea..pana am intrat in sala si am vazut fetele in travaliu.
Mi s-a pus un nod in gat ,am inghitit totusi in sec si ma rugam la Dzeu sa ma ia odata in sala de operatii ,pana nu apuc sa aud si sa vad totusi prea multe.
M-au chemat la ATI,am vorbit cu dr anestezist si cumva am ales rahi-peridurala.Mi-au facut cateva analize si intr-un final am luat-o catinel catre sala,intr-o superba camasuta ,creatie speciala a casei "maternitatea Giulesti" cu vedere la toate cele,ptr ca se lega pe-o parte in multeeee fundite...!
M-au urcat pe masa si mi-au montat cateterul...Nu m-a durut absolut deloc ,probabil si ptr ca ma luptam cu anestezia "de piele" pe care mi-au facut-o inainte si de la care am ametit ingrozitor.Ma chinuiam sa nu cad de pe masa in timp ce dadeam explicatii legate de tatuajul meu de pe spate.batut fix pe coloana.Deh..,acum vreun an imi ardea doar de tatuaje...
Cum ma asteptam ,mi-a trebuit doza de elefant ca sa prinda anestezia si cumva am atipit vreo 10 min cred.M-am dezmeticit fix cand imi aratau o maimutica vanata si stafidita .9 si 17 min,12 aprilie 2010.Atat de putin l-am vazut...mi s-a parut o secunda...Simteam ca vreau sa ma rup cumva din mine sa-l ating,dar nu puteam ..aveam mainile legate.Apoi a disparut asistenta cu el...
Aveam lacrimi in ochii si o buna dispozitie incredibila...M-a luat dr la discutii,am ras si-am glumit in timp ce se cosea la mine...Simteam cum trage cineva ca de un material f gros ,insa nu-mi venea sa cred ca "materialul" eram eu!Radeau toti de mine...cu mine..ceream floricele pe cusatura sa se asorteze cu tatuajul si fetele imi promiteau despagubiri (Va anunt mai tarziu daca le-a iesit sau nu).
Apoi m-au tarat la ATI din nou:perfuzii,glucoza,minunatele calmante si sonda,lohii ,toaletare...toate minunatiile nasterii...
Intre timp,M suna din 10 in 10 min..ma stia toata lumea drept "aia cu sotul" si toata lumea dadea informatii.A nimerit cumva exact cand l-au scos si a reusit sa-i auda primul tipat.Pana a ajuns maimuta la nou nascuti ,ta'su zburase deja acolo...Mic de tot ,rosu si mai mult lung decat lat ,incruntat rau de tot a debutat in primele sedinte foto...
ATI a fost excelenta atata timp cat primeam calmantele ...asistentele au fost extraordinare si ma "alintau " cu calmantul meu preferat ,insa in timpul noptii,ptr ca mi-a fost rusine sa nu trezesc celelalte fete ,am tras cateva ore oribile.A nu face ca mine!!!Acele ore au fost groaznice,ma durea taietura,spatele ma nenorocea si m-am iritat ingrozitor de la minunata vata sterila..Repet,A NU FACE CA MINE!
Totusi aveam aripi...gandul ca maimuta e bine,luase 10 deci toate "componentele" functionau,avusese 2700g si era peste asteptarile dr imi dadea forta..toata lumea se straduia sa ne creeze conditii cat mai bune..Primisem vizite..cate putin,dar au ajutat enorm..M mi-a adus primele poze ale copilului meu si de fiecare data cand simteam ca nu mai pot ,ma uitam la el si mai pierdeam notiunea timpului...
Copilul meu avea nevoie de mine si stiam ca fara miscare,fara sa te ridici..nu-l vezi.Asa ca m-am straduit si m-am ridicat .Nu mai spun cum...am lesinat de 3 ori pana la rezerva ,insa a meritat.Oricum ,jos palaria ptr toti oamenii pe care i-am intalnit aici!
Pana si la ATI ,ca sa ne dea un imbold,a venit aseistenta de la nou nascuti cu "buchetul de flori " cum spuneau ele.Ne-a adus puiutii si ni i-a lasat fiecareia cateva minute.Tot putin..prea putin,dar l-am simtit pe mine,pe piept si am simtit cel mai frumos miros din lume.Mirosea a puiul meu...
De aici lucrurile s-au schimbat din nou si se schimba in continuare in fiecare zi ..Acum inteleg altfel ce scriau mamicile si la fel ca mine ,viitoare mamici veti intelege si voi, ceea ce spun eu .Nu exista descrieri si nici comparatii insa toate avem un numitor comun...fiecare cu minunea ei ,insa fiecare nastere este un miracol.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!!