Despre femeie si mama

Incerc sa reiau esentialul evenimentelor ,insa viata trece prin noi atat de repede,indiferent daca tu apuci sa constientizezi sau nu ,incat,atunci cand privesti in urma,ai senzatia ca urmaresti un film cu atat de multe planuri ,incat te pierzi in detalii...
Viata ni se intampla pur si simplu si ,lately,am inceput sa simt tot mai puternic nevoia de a regasi si femeia din mine.
Sunt vanitoasa,recunosc si am fost mereu...soarta m-a rasfatat de multe ori si am prins gustul complimentelor si flirturilor nevinovate cu propria persoana,menite doar sa creasca moralul in zilele proaste,incat acum se pare ca aceasta "dependenta" de a ma simti bine in pielea mea,a revenit coplesitoare si insistenta.
Asa ca m-am apucat de dieta,de shopping si hranit sufletul relatiei cu barbatul meu!
Total separat de relatia noastra ca parinti de maimuta...sau cel putin ,cat de separat "se poate"...
Nu intotdeauna lucrurile merg simplu,nu mereu ies bine,dar principiul dupa care ma ghidez eu in viata si la care nu am renuntat niciodata ,indiferent de ce s-a intamplat a fost si ramane"mai bine sa-mi para rau ca am facut ceva,decat sa traiesc cu regretul ca nu am facut"!
Asa ca mereu incerc,mereu insist si daca nu merge din prima ,poate din a doua sau a treia sau a zecea:))...Am noroc sa gasesc mereu surse noi de inspiratie si oameni speciali care fie sunt alaturi de mine,fie imi ofera un exemplu concret ,de multe ori fara sa fie constienti de asta!Si le multumesc!
Mereu mi-am dorit ca fiul meu sa aibe o mama tanara si frumoasa,deschisa la minte si mai ales impacata cu ea!Cred ca e cel mai frumos cadou pe care ti-l poti face tie insati si de care se bucura cu adevarat toti cei apropiati!De multe ori ,cei ce te iubesc te accepta asa cum esti,dar daca tu nu poti sa faci asta,nimic nu este suficient de bun.Si atunci toata lumea pierde..
Asa ca am ales ca fiul meu sa nu imi suporte vreodata frustrarile si ma straduiesc sa lupt ca sa ma impac cu mine!
Am slabit ,cu suisuri si coborasuri ,destul de mult,si hainele isi au rostul si vin parca altfel acum. Si am alt "curaj" sa petrec timp si emotii alaturi de M.Si e bine!
Mai e mult pana sa ajung la ceea ce imi doresc ,insa ,pana si faptul ca fac ceva in aceasta directie,imi da aripi si ma face sa cred ca o femeie fericita nu poate fi doar mama,sau doar sotie/iubita sau doar de cariera..Echilibrul si-l stabileste fiecare in functie de nevoi si personalitate ,dar eu una am nevoie sa fiu mai mult decat doar mama.Inteleg asta si muncesc pentru asta!Si e bine..
Si Micky simte ...se bucura de fiecare zambet al meu si zambeste mult la randul lui!Poate ca nu-l intereseaza ce masura poarta la haine mama lui,dar cu siguranta se bucura mai mult de o mama cu un alt tonus.Si fizic si psihic!