Asa ca m-am hotarat sa profit..,am recitit ultima mea postare si am realizat ca .desi unele lucruri nu se schimba radical,exista mereu sansa ca lucrurile sa se intample mai bine....
Micky creste...dupa mine,o parere extrem de obiectiva binenteles:)),creste frumos..si desi ,trecem prin toate etapele ,se pare ca lucrurile cele mai rele raman in urma...Sunt tare mandra de el si am fost mereu ,insa nu sunt genul sa-mi placa sa vorbesc despre asta...Mi se pare plictisitor sa spun altora cat de minunat este copilul meu...Toti simt la fel pentr progenitura din dotare si ,cred,chiar asa si este...Insa atunci cand il vad ca ,desi poate si stie sa se opuna in atatea feluri,el alege sa coopereze doar pentru simplul motiv ca intelege si accepta ca asa este bine....simt ca mi se umple inima ...
Crizele despre care vorbeam acum cateva luni nu au trecut,dar s-au schimbat mult si da,pot spune cu mana pe inima ca numai rabdarea si perseverenta sunt solutiile ...Nu exista nici o formula magica prin care sa rezolvi perioada in care copilul isi testeaza limitele si tie nervii,insa exista o idee magica...Trebuie sa accepti aceasta trecere si sa profiti de moment ca sa te apropii de copilul tau si sa-l intelegi..Stiu ca suna stupid,ca nervii iti sunt elastic si ai senzatia ca cel mic testeaza o tura de metal rock pe ei(si asa si este),dar merita sa rabzi si sa descoperi ce se afla in spatele acestor apucaturi...
E important sa te cunosti tu pe tine in primul rand,sa stii ce iti doresti de la tine, de la copilul tau si de la relatia voastra,ce poti accepta si ce este intolerabil si sa fii realist in toate astea...
Apoi,la varsta la care tu trebuie sa impui limite si cel mic te incearca,este esential sa alegi acele limite foarte bine si sa ramana impuse...No matter what!
Eu m-am chinuit destul de mult la capitolul asta si mi-am pus multe semne de intrebare,m-am gandit si razgandit de n ori si am citit ceva tot cautand indicii cum ca aleg ce trebuie...Am perseverat insa,gandindu-ma la ce anume vreau eu sa primeasca copilul meu de la mine,si am insistat...Unele lucruri s-au rezolvat de la sine,la altele a fost nevoie de consecinte clare ,invariabile,fara de care nu as fi reusit sa depasesc mo17mentul...Insa ,una peste alta..,am trecut de acele crize si astept ,cu interes(no,not really) altele..
Si ,asa cum m-a obisnuit fi'miu...totul e "ca la carte"...nu scapam nimic...A aparut mult temutul "NU" si observ ca vrea sa ne cunoastem mai bine,sa ne imprietenim...ca pare sa nu prea vrea sa plece de langa M....
Deocamdata,ahtiata dupa orice cuvintel nou,pentru ca acest copilas nu vrea deloc sa vorbeasca mai mult de cateva cuvinte si alea numai cand are el chef,ma amuz teribil cand il vad atat de concentrat ,spunand"nu,nu,nu,nu" si scuturand stanga-dreapta din cap ,dar ceva imi spune ca tot amuzamentul meu va disparea curand...:P
Revin,sper ,curand cu detalii....
La muuulti ani,2012!!!!!Micky are la 1 an si 8 luni (si ceva) cam 16.800g si 95 cm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu