Luna a 4-a sau inceputul ...
Stiu ca suna ciudat sa numesc luna asta "inceputul",insa pentru mine asa a fost.Inceputul unor lucruri extrem de frumoase,pe care deja le pierdusem din vedere in disperarea mea de a supravietui si inceputul unor senzatii mai putin fericite...Din pacate.
Am ales ca in ciuda presiunii si stresului constant intretinut din toate partile ,sa vad doar cat a crescut puiutul meu...sa vad cat este de incapatanat si ca nu mai vrea sa stea intins pentru nimic in lume,sa vad ca am renuntat la mult iubitul pana atunci landou,sa vad ca exista viata dupa nastere...alta,total diferita,dar care are si parti extrem de frumoase!
Fiul meu a crescut...au aparut alte probleme.Daca pana atunci a dormit strict pe burta mea,acum deja nu mai incapea..si era furibund...Colicile se mai stersesera (multumesc ptr Colic Baby si Infacol!),insa crizele de plans se accentuau.Nu in brate,nu jos,nu in pat cu noi,nu la el in camera...Nimic nu functiona!Disperata m-am apucat de citit si research...Am ajuns la sleep training.Am citit,am cantarit optiuni,am purtat discutii destul de aprinse cu oameni a caror parere o respect in general ,dar am ales ceea ce am simtit ca se adapteaza cel mai bine situatiei mele.Si am selectat niste idei si cu greu le-am pus in practica.
In prima zi,l-am luat in timpul unei crize si l-am pus la el in patut...Dezastru!A urlat incrancenat,..l-am lasat ...M-am dus in living si am inceput sa plang si eu..De mila,de groaza...de disperare.Mi-era teama ca fac alegerea gresita,mi-era teama ca ii fac rau,mi-era greu sa fac alegerile astea singura...Dupa jumatate de ora ,timp in care m-am tot dus la el si am incercat sa-l linistesc ,dar nu l-am luat in brate,a adormit!
Nu-mi venea sa cred...aveam sufletul rupt si de zeci de ori am vrut sa ma duc sa-l iau in brate.Ceea ce m-a oprit a fost gandul ca daca tot l-am lasat in patut si a plans alea 5,10,15 min...ar fi pacat sa-mi bat joc de nervii lui si sa-l ametesc..S-a trezit binedispus...nu mi-a venit sa cred!
In urmatoarele 2 nopti a dat cate un urlet si niste maraieli ...din ce in ce mai putine...Apoi s-a linistit!Cu totul!S-au oprit crizele de nervi de la fiecare repriza de somn,spumele de noapte...Mi-a mai venit inima la loc!
3 zile de teama si remuscari au fost plata ptr linistea lui ..cel putin ptr un timp!Multa lume m-a felicitat(mi s-a parut barbar),multa lume m-a acuzat(mi s-a parut absurd),dar sotul meu,singurul care are dreptul sa-mi puna la indoiala judecata si alegerile in privinta copilului nostru,m-a inteles .Cel putin partial.Si-i multumesc!
Un alt inceput..al dormitului in camera si patutul lui!Micky are 70 cm si 8575 g
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu